Avocat atragere răspundere personală în insolvență sau faliment

Procedura insolvenței reprezintă în esență o procedură de executare silită la care creditorii participă în mod colectiv, concursual și egalitar la realizarea propriilor creanțe asupra averii debitorului insolvent.

În cele mai multe situații, valoarea activelor debitorului este insuficientă pentru acoperirea tuturor creanțelor înscrise la masa credală, situație în care legea insolvenței prevede posibilitatea atragerii răspunderii personale a asociaților/acționarilor/administratorilor sau a oricăror alte persoane culpabile de starea de insolvență, pentru ca acestea să răspundă personal pentru pasivul neacoperit al debitorului.

Lupașcu Law Office, cabinet de avocat specializat în insolvență și faliment, a asistat și reprezentat cu succes numeroși clienți în fața instanțelor de judecată în proceduri complexe de atragere a răspunderii personale și a dobândit o vastă experiență în această problematică.

Când se poate formula cererea de atragere a răspunderii personale?

Cererea de atragere a răspunderii personale se formulează de regulă atunci când în urma procedurii de lichidare a activelor debitorului nu au fost acoperite integral creanțele înscrise la masa credală.

Cererea trebuie formulată într-un termen de prescripție de 3 ani, care curge de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a contribuit la apariția stării de insolvență, dar nu mai târziu de data publicării în BPI a raportului administratorului judiciar/lichidatorului judiciar privind cauzele și împrejurările care au determinat apariția stării de insolvență.

Împotriva cui se poate formula cererea de atragere a răspunderii personale?

De regulă, cererea de atragere a răspunderii personale se formulează împotriva administratorilor societății în insolvență.

Cu toate acestea, dispozițiile art. 169 din Legea nr. 85/2014 prevăd că răspunderea patrimonială poate fi atrasă față de orice persoană care a contribuit la starea de insolvență a debitorului, precum membrii ai directoratului, ai consiliului de supraveghere, acționari, asociați, cenzori, etc.

În ce situații se poate atrage răspunderea personală?

Răspunderea reglementată de dispozițiile art. 169 din Legea nr. 85/2014 nu reprezintă o extindere a procedurii insolvenței asupra administratorului societății sau a unei alte persoane din cadrul debitorului.

Această răspundere este una personală care intervine numai atunci când sunt incidente ipotezele prevăzute de art. 169 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Astfel, răspunderea personală poate fi atrasă doar față de persoanele care au contribuit la starea de insolvență a debitorului prin una dintre următoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;

b) au făcut activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;

c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi;

d) au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea. În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu se prezumă. Prezumţia este relativă;

e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;

f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi;

g) în luna precedentă încetării plăţilor, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi creditori;

h) orice altă faptă săvârşită cu intenţie, care a contribuit la starea de insolvenţă a debitorului, constatată potrivit prevederilor prezentului titlu.

Practicianul în insolvență ori, după caz, comitetul creditorilor va putea cere judecătorului-sindic să instituie măsuri asigurătorii asupra bunurilor din averea persoanelor urmărite în cadrul procedurii de insolvență sau de faliment.

Așa cum s-a arătat anterior, procedura atragerii răspunderii personale nu reprezintă o extindere a procedurii de insolvență asupra persoanei împotriva căreia se formulează cererea.

De aceea răspunderea personală a administratorului sau a persoanei împotriva căreia se formulează cererea poate fi atrasă doar dacă este probată cel puțin una din ipotezele prevăzute de art. 169 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Dincolo de consecințele patrimoniale negative persoana împotriva căreia s-a pronunțat o hotărâre definitivă de atragere a răspunderii nu mai poate fi numită în calitatea de administrator ori, dacă deține calitatea de administrator în alte societăți, va fi decăzută din acest drept timp de 10 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Având în vedere efectele care se vor răsfrânge asupra situației personale a părții împotriva căreia este formulată o cerere de atragere a răspunderii, este recomandată asistența și reprezentarea juridică pe tot parcursul procedurii din partea unui avocat specializat în probele de insolvență și faliment.