Ce riscuri juridice trebuie analizate înainte de achiziția unei alte companii
Achiziția unei companii poate părea, privită din exterior, o decizie construită în principal în jurul cifrelor: venituri, profit, datorii, active, clienți și perspective de creștere. Situația juridică a societății poate schimba însă semnificativ valoarea reală a tranzacției. O afacere profitabilă poate avea contracte importante care permit încetarea colaborării în cazul schimbării controlului, litigii aflate în desfășurare, probleme privind drepturile asupra unor mărci sau programe software, autorizații care necesită o atenție specială ori obligații față de angajați care nu sunt evidente dintr-un simplu bilanț. Din acest motiv, înainte de semnarea documentelor unei achiziții, cumpărătorul are nevoie de o imagine mult mai amplă decât cea oferită de situațiile financiare. Analiza juridică, realizată de regulă în cadrul procesului de due diligence, urmărește tocmai identificarea acestor vulnerabilități și stabilirea modului în care ele pot influența prețul, structura tranzacției și obligațiile asumate de părți.
Structura companiei trebuie înțeleasă înainte de a discuta despre ceea ce cumperi
Primul lucru care trebuie clarificat este obiectul efectiv al tranzacției. Achiziția participațiilor într-o societate este diferită juridic de cumpărarea anumitor active ale afacerii. În primul caz, societatea continuă să existe împreună cu raporturile juridice, drepturile și obligațiile sale, sub rezerva particularităților fiecărei situații. În cel de-al doilea, trebuie stabilit exact ce active, contracte, drepturi sau alte elemente sunt transferate și în ce condiții.
În cazul unei achiziții de participații, documentele societare merită analizate atent. Structura asociaților sau acționarilor, actele constitutive, hotărârile relevante, eventualele restricții privind transferul și drepturile acordate anumitor participanți la societate pot influența tranzacția.
Trebuie verificat și dacă vânzătorul are dreptul să transfere participațiile în condițiile discutate și dacă asupra acestora există sarcini, litigii sau alte limitări. O negociere comercială foarte avansată poate întâmpina dificultăți dacă asemenea aspecte sunt descoperite abia înainte de semnare.
Structura juridică a tranzacției trebuie aleasă și în raport cu obiectivele cumpărătorului. Nu este suficient ca o formulă să pară mai simplă la prima vedere. Efectele asupra contractelor, angajaților, autorizațiilor, obligațiilor și operațiunilor viitoare trebuie înțelese înainte ca forma achiziției să fie stabilită definitiv.
Contractele importante pot ascunde condiții care se activează odată cu tranzacția
Valoarea unei companii este deseori legată de relațiile pe care aceasta le-a construit. Un client major, un furnizor strategic, contractul pentru sediu, o licență software sau un acord de distribuție pot avea o importanță comercială mai mare decât anumite active fizice.
Din perspectivă juridică, simpla existență a contractului nu este suficientă. Trebuie citite condițiile în care acesta funcționează și, mai ales, ce se întâmplă în cazul unei schimbări de control sau al unei reorganizări. Unele contracte pot conține clauze care impun notificarea celeilalte părți, obținerea unui acord sau permit încetarea raportului în anumite circumstanțe.
Pentru cumpărător, asemenea prevederi pot schimba calculele tranzacției. Dacă o parte importantă din veniturile companiei depinde de un contract care poate fi afectat de schimbarea proprietarului, riscul nu mai este unul pur juridic. El devine imediat comercial și financiar.
Analiza trebuie să urmărească și obligațiile asumate pe termen lung, penalitățile, garanțiile acordate, clauzele de exclusivitate, restricțiile teritoriale sau alte angajamente care limitează libertatea viitoare a companiei.
O afacere poate arăta foarte atractiv pe baza rezultatelor ultimilor ani, dar cumpărătorul achiziționează capacitatea ei de a funcționa după tranzacție. Tocmai de aceea, contractele care generează sau susțin activitatea trebuie înțelese înainte de stabilirea condițiilor definitive ale achiziției.
Litigiile și obligațiile ascunse pot schimba valoarea reală a afacerii
O companie nu trebuie analizată doar prin ceea ce deține, ci și prin ceea ce ar putea fi obligată să plătească. Procesele în curs sunt un punct evident de verificare, însă analiza riscului juridic nu se oprește la dosarele deja ajunse în instanță.
Pot exista notificări primite de la parteneri comerciali, reclamații, dispute care se află încă în etapa negocierilor sau situații din care s-ar putea naște ulterior pretenții. O problemă contractuală nerezolvată astăzi poate deveni litigiul de mâine.
În funcție de activitatea societății, trebuie analizate și riscurile legate de conformarea cu legislația relevantă, autorizații, protecția datelor, relațiile de muncă, protecția consumatorilor, concurență sau alte domenii reglementate. O companie activă într-un sector puternic reglementat poate necesita o investigație juridică mult mai amplă decât o afacere cu un profil simplu.
Descoperirea unui risc nu înseamnă automat abandonarea tranzacției. Uneori problema poate fi rezolvată înainte de semnare. În alte situații, riscul poate fi reflectat în preț sau tratat prin declarații, garanții, despăgubiri contractuale ori alte mecanisme negociate de părți.
Important este ca acel risc să fie cunoscut. O obligație identificată în etapa de due diligence poate fi negociată. Aceeași obligație descoperită după achiziție poate deveni problema noului proprietar în condiții mult mai puțin favorabile.
Angajații și proprietatea intelectuală pot reprezenta o parte importantă din ceea ce cumperi
În companiile de servicii, tehnologie, marketing, consultanță sau industrii creative, o mare parte din valoare poate să nu fie reprezentată de clădiri și utilaje. Echipa, marca, programele software, bazele de date, domeniile online, creațiile și know-how-ul pot susține o parte semnificativă a afacerii.
În cazul angajaților, analiza trebuie să urmărească raporturile de muncă, pozițiile esențiale, eventualele dispute și obligațiile asumate de companie. Pentru anumite tranzacții pot deveni relevante și regulile privind transferul întreprinderii și protecția salariaților, în funcție de structura operațiunii.
O atenție separată merită proprietatea intelectuală. Faptul că societatea folosește de ani întregi un nume, un logo, un program sau un anumit conținut nu demonstrează automat că toate drepturile necesare îi aparțin. Unele elemente pot fi utilizate în baza unor licențe, altele pot fi create de colaboratori externi, iar documentele privind transferul drepturilor trebuie verificate.
Pentru o companie de tehnologie, de exemplu, problema devine critică dacă produsul principal se bazează pe cod asupra căruia situația drepturilor nu este clară. Pentru un business construit în jurul unui brand, situația mărcilor poate avea o importanță comparabilă.
Cumpărătorul trebuie să știe dacă activele care justifică prețul tranzacției vor putea fi utilizate în continuare în condițiile anticipate. Altfel, poate cumpăra o societate fără să dobândească în mod sigur controlul asupra unora dintre elementele care îi generează valoarea.
Rezultatele verificărilor trebuie să se regăsească în contractul de achiziție
Due diligence-ul nu este doar o etapă în care avocații adună documente și întocmesc un raport. Informațiile descoperite trebuie să influențeze modul în care este negociată tranzacția.
Dacă analiza identifică un litigiu important, un contract vulnerabil sau o problemă privind un activ esențial, părțile trebuie să decidă cum este gestionat riscul. Unele aspecte pot deveni condiții care trebuie îndeplinite înainte de finalizarea achiziției. Altele pot conduce la renegocierea prețului sau la introducerea unor mecanisme contractuale de protecție.
Declarațiile și garanțiile oferite de vânzător au aici un rol important. Contractul poate stabili ce afirmă vânzătorul despre situația societății și ce se întâmplă dacă anumite afirmații se dovedesc incorecte. În funcție de tranzacție, pot fi negociate obligații de despăgubire, limite de răspundere, termene și proceduri pentru formularea pretențiilor.
Trebuie stabilit și ce se întâmplă între momentul semnării și cel al finalizării, atunci când acestea nu coincid. Cumpărătorul poate avea nevoie de garanții că afacerea va continua să fie administrată în anumite limite și că nu vor fi asumate obligații neobișnuite fără acordul prevăzut contractual.
O achiziție bine pregătită nu urmărește eliminarea absolută a oricărui risc, obiectiv rareori realist într-o tranzacție comercială. Miza este identificarea riscurilor relevante înainte ca banii și controlul asupra companiei să fie transferate. Atunci când problemele sunt descoperite la timp, cumpărătorul poate decide informat dacă le acceptă, cere remedierea lor sau negociază condiții care reflectă situația reală a afacerii pe care urmează să o preia.
Sursa foto: magnific.com
