Cum se împart datoriile comune ale soților după divorț
Divorțul nu înseamnă doar stabilirea situației locuinței, a bunurilor cumpărate în timpul căsătoriei sau a economiilor strânse împreună. Pentru multe cupluri, partea complicată începe atunci când trebuie lămurite creditele, ratele, împrumuturile și celelalte obligații financiare acumulate de-a lungul anilor. Un apartament poate avea încă un credit ipotecar de plătit, mașina poate fi finanțată, iar unul dintre soți poate fi titularul unui împrumut contractat pentru cheltuielile familiei. Situația nu se rezolvă prin regula simplă potrivit căreia orice datorie apărută în timpul căsătoriei se împarte automat în două. Contează regimul matrimonial, motivul pentru care obligația a fost asumată, cine a contractat-o și raporturile juridice cu creditorul. Mai mult, ceea ce stabilesc foștii soți între ei nu modifică neapărat obligațiile pe care le au față de bancă sau față de un alt creditor. De aceea, datoriile trebuie analizate împreună cu bunurile și cu documentele din care au rezultat, nu lăsate pentru momentul în care partajul pare deja rezolvat.
Faptul că o datorie a apărut în timpul căsătoriei nu spune singur cine trebuie să o suporte
Primul lucru care trebuie clarificat este natura datoriei. În cazul soților cărora li se aplică regimul comunității legale, Codul civil stabilește anumite categorii de datorii comune, iar analiza pornește de la împrejurările în care obligația a fost asumată. Pot conta legătura cu dobândirea sau administrarea bunurilor comune, asumarea obligației împreună de către soți ori acoperirea cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei.
Prin urmare, data contractării unui împrumut nu este singurul criteriu. Dacă unul dintre soți a semnat un contract în timpul căsătoriei, trebuie văzut pentru ce au fost folosiți banii și în ce context juridic a apărut obligația. O finanțare destinată nevoilor familiei ridică alte probleme decât o datorie strict personală, fără legătură cu viața comună.
Regimul matrimonial poate schimba la rândul său analiza. Comunitatea legală, separația de bunuri și comunitatea convențională nu trebuie tratate ca și cum ar produce aceleași efecte. Dacă soții au încheiat o convenție matrimonială, conținutul acesteia poate deveni relevant.
Din acest motiv, înainte de orice discuție despre împărțirea ratelor este util să fie identificate contractele de credit, actele adiționale și documentele care arată destinația sumelor. O datorie nu devine comună doar pentru că a fost descoperită într-un extras de cont din perioada căsătoriei.
Creditul ipotecar trebuie analizat separat de proprietatea asupra locuinței
Locuința cumpărată prin credit este una dintre situațiile care provoacă cele mai multe neînțelegeri după divorț. Foștii soți pot ajunge la concluzia că apartamentul va rămâne unuia dintre ei, iar acesta va continua să plătească ratele. Între ei, soluția poate părea foarte clară. Relația cu banca este însă o problemă distinctă.
Dacă ambii au calitatea de debitori sau codebitori în contractul de credit, simpla înțelegere dintre foștii soți nu îl scoate automat pe unul dintre ei din relația contractuală cu banca. Modificarea contractului de credit presupune analizarea condițiilor aplicabile și, atunci când este necesar, acordul creditorului.
Acest lucru are o importanță practică majoră. Un fost soț poate să nu mai locuiască în apartament și să nu mai fie proprietar după partaj, dar situația obligației față de bancă trebuie clarificată separat. Nu este suficientă presupunerea că persoana care primește imobilul preia automat și întreaga relație cu creditorul.
În practică pot fi analizate mai multe soluții, în funcție de situația financiară și de disponibilitatea creditorului. Uneori este posibilă restructurarea raportului de credit, alteori se ajunge la vânzarea proprietății și stingerea finanțării în condițiile convenite. Important este ca problema proprietății și cea a datoriei să fie privite împreună, fără a le confunda.
Partajul trebuie să țină cont și de ceea ce s-a plătit după despărțire
Între momentul în care soții se separă în fapt și cel în care situația patrimonială este lămurită pot trece luni sau chiar ani. În această perioadă, ratele nu dispar. De multe ori, unul dintre soți continuă singur plata unui credit care are legătură cu patrimoniul comun.
Aceste plăți trebuie documentate. Extrasele de cont, ordinele de plată și documentele bancare pot deveni relevante atunci când se stabilește situația patrimonială dintre foștii soți. Nu este prudent ca persoana care achită ratele să presupună că, peste câțiva ani, va fi suficient să spună aproximativ cât a plătit.
Trebuie analizat și contextul. Plata unui credit pentru un bun comun, folosirea exclusivă a bunului de către unul dintre foștii soți și celelalte raporturi patrimoniale dintre ei pot genera discuții care nu se rezolvă prin simpla împărțire matematică a ratelor.
Același principiu al documentării este util și pentru plățile efectuate înainte de separare atunci când există o dispută privind proveniența banilor. Situațiile în care sunt folosite fonduri proprii ale unuia dintre soți pentru obligații legate de patrimoniul comun pot necesita o analiză distinctă.
Cu cât perioada dintre despărțire și partaj este mai lungă, cu atât devine mai importantă păstrarea unei evidențe clare. Memoria poate deveni imprecisă, în timp ce documentele bancare permit reconstruirea mult mai exactă a plăților.
Împrumuturile personale și cardurile de credit nu se împart automat în mod egal
Situația devine mai sensibilă atunci când apar datorii despre care celălalt soț spune că nu a știut. Poate fi vorba despre un credit de consum, un card de credit, un descoperit de cont sau un împrumut contractat în nume propriu.
În asemenea cazuri trebuie analizate atât titularul obligației, cât și destinația sumelor și regulile regimului matrimonial aplicabil. Faptul că banii au fost împrumutați în timpul căsătoriei nu oferă singur răspunsul. Contează dacă obligația intră sau nu în categoria datoriilor comune potrivit legii și situației concrete.
Diferența poate fi importantă atunci când o sumă a fost folosită pentru cheltuielile familiei, renovarea unei locuințe comune sau alte nevoi legate de viața comună. Situația poate arăta diferit dacă împrumutul a finanțat exclusiv un interes personal al unuia dintre soți.
Pentru clarificare sunt utile contractele, extrasele bancare și documentele care arată traseul banilor. În lipsa lor, discuția poate rămâne blocată între două versiuni opuse despre ceea ce s-a întâmplat cu suma împrumutată.
Nici numele înscris pe card sau pe contract nu trebuie folosit ca unic răspuns pentru toate raporturile dintre soți. Relația cu creditorul și stabilirea contribuției sau a obligațiilor dintre foștii soți sunt chestiuni care trebuie diferențiate.
Înțelegerea dintre foștii soți trebuie corelată cu drepturile creditorilor
O soluție amiabilă poate reduce considerabil durata și costurile unui conflict patrimonial după divorț. Soții pot încerca să stabilească cine păstrează anumite bunuri, ce se întâmplă cu datoriile și cum sunt compensate diferențele dintre valorile care revin fiecăruia. O asemenea înțelegere trebuie însă construită ținând cont de contractele deja existente cu terții.
Banca sau un alt creditor nu devine parte la acordul foștilor soți doar pentru că acesta se referă la datoria pe care o are de recuperat. Dacă modificarea obligațiilor față de creditor necesită consimțământul său, acordul dintre soți nu poate fi folosit pentru a-l obliga să accepte o schimbare pe care nu și-a asumat-o.
Înainte de partaj este utilă o imagine completă asupra patrimoniului: bunurile, soldurile creditelor, garanțiile, eventualele restanțe și plățile făcute separat după despărțire. Doar după ce aceste informații sunt puse împreună poate fi evaluată realist poziția fiecăruia.
Pentru creditele importante, verificarea soldului actual și a documentelor contractuale poate evita negocieri bazate pe cifre vechi. O locuință nu trebuie evaluată separat de finanțarea care o grevează, iar o mașină cumpărată în rate nu poate fi tratată ca și cum prețul ar fi fost deja achitat integral.
Divorțul pune capăt relației dintre soți, dar nu șterge obligațiile financiare asumate în perioada căsătoriei. Tocmai de aceea, o împărțire corectă a datoriilor presupune mai întâi stabilirea naturii fiecărei obligații, apoi analizarea raporturilor dintre foștii soți și, separat, a celor față de creditori. O soluție care pare echitabilă între două persoane trebuie să poată funcționa și în realitatea contractelor pe care acestea le-au semnat.
Sursa foto: magnific.com
