Cota de TVA la cumpărarea unei locuințe
Începând cu data de 01.01.2023 va intra în vigoarea OG nr. 16/2022 prin care se aduc o serie de modificări substanțiale legislației fiscale, inclusiv cu privire la condițiile aplicării cotei reduse de TVA în cazul livrărilor de locuințe.
Deși cota standard de TVA aplicabilă în România este de 19%, dispozițiile Codului Fiscal reglementează o serie de operațiuni impozabile constând în livrări de bunuri și prestări de servicii pentru care se aplică o cotă redusă de TVA de 5%, cum este și în cazul achiziției unei locuințe.
Conform modificărilor care vor intra în vigoare de la data de 01.01.2023, pentru a se putea aplica cota redusă de TVA de 5% la achiziția unei locuințe trebuie îndeplinite următoarele condiții:
- locuința să aibă o suprafață maximă utilă de 120 mp, exclusiv anexele gospodărești;
- valoarea locuinței, inclusiv terenul pe care este edificată, să nu depășească 600.000 lei, exclusiv TVA;
- cumpărătorul să aibă calitatea de persoană fizică;
- locuința să poate fi locuită ca atare la momentul livrării;
- cumpărătorul, individual sau împreună cu alte persoane fizice, să nu mai fi achiziționat o altă locuință la tranzacția căreia să se fi aplicat o cotă redusă de TVA de 5%;
Elemente de noutate aduse prin OG nr. 16/2022 constau în:
- reducerea plafonului pentru care se poate aplica cota redusă de TVA, respectiv de la 700.000 lei exclusiv TVA la 600.000 lei exclusiv TVA;
- limitarea numărului de achiziții pentru care se poate aplica cota redusă, respectiv la o singură locuință nouă. Conform reglementării anterioare, limitarea se aplica doar achizițiilor care depășeau valoarea de 450.000 lei exclusiv TVA, dar erau inferioare plafonului de 700.000 lei exclusiv TVA, ceea ce însemna că persoane fizice aveau posibilitatea să achiziționeze un număr nelimitat de locuințe cu cotă redusă de TVA, atât timp cât valoarea acestora era inferioară pragului de 450.000 lei fără TVA.
Conform dispozițiilor tranzitorii prevăzute de OG nr. 16/2022 pentru anul 2023 se menține regimul de impozitare aplicabil în anul 2022 în materia livrărilor de locuințe, dacă până la data de 01.01.2023 sau încheiat acte juridice între vii care au ca obiect plata în avans pentru achiziționarea de astfel de locuințe;
Astfel, dacă până la data de 01.01.2023 se încheie promisiuni de vânzare-cumpărare, antecontracte de vânzare-cumpărare sau orice alte instrumente juridice care generează un raport juridic ce implică obligația transmiterii în anul 2023 a dreptului de proprietate asupra unei locuințe și s-a achitat un avans, cumpărătorii pot beneficia și în cursul anului viitor de cota redusă de TVA de 5% dacă valoarea tranzacției este de cel mult 700.000 lei exclusiv TVA.
În mod similar, în cursul anului 2023 nu se aplică limitarea privind numărului de locuințe achiziționate cu cota redusă de TVA, dacă valoarea achiziției nu depășește 450.000 lei exclusiv TVA.
În ipoteza în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în mod limitativ de Codul fiscal privind aplicarea cotei de TVA de 5%, atunci tranzacția va si supusă cotei standard de 19%.
Modificări în materia răspunderii fiscale solidare. Definirea relei-credințe.
Măsură antrenării răspunderii solidare reglementată de C.proc.fisc. se realizează de către organele fiscale competente în executarea silită a debitorului principal, reglementându-se astfel o forma specială a răspunderii în materie fiscală, respectiv răspunderea solidară.
Scopul urmărit de legiuitor este acela de a sancționa comportamentul fraudulos al persoanelor fizice și juridice care contribuie la insolvabilitatea unui debitor, iar tipul de răspundere este o răspundere civilă delictuală în condițiile speciale prevăzute de art. 25 din C.proc.fisc.
În concret, pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil pot răspunde solidar, cu propriul patrimoniu, asociații, acționarii, administratorii sau chiar terțe persoane care se fac vinovate de săvârșirea faptelor prevăzute în mod limitativ de dispozițiile art. 25 C.proc.fisc.
Elementul comun al tuturor faptelor susceptibile să conducă la atragerea răspunderii solidare constă în aceea că persoanele care au contribuit la insolvabilitatea debitorului trebuie să fi acționat cu rea-credință.
Reaua-credintă presupune în esență o atitudine volițională a persoanei vinovate constând în reprezentarea rezultatului negativ și urmărirea obținerii acelei finalități prin acțiunile sau inacțiunile acesteia.
În practică, organului fiscal îi revine sarcina de a dovedi reaua-credintă a persoanei căreia i se atrage raspunderea solidară, pentru reținerea careia sunt necesare dovezi concludente.
Legiuitorul nu a oferit o definiție normativă a noțiunii de rea-credință, astfel că elementele relei-credințe au fost conturate pe care jurisprudențială de către instanțele de judecată.
Astfel, s-a ajuns la interpretarea diferită de către instanțele de judecată a noțiunii de rea-credință și implicit la pronunțarea unor soluții diferite având la bază situații de fapt similare.
Conform unui proiect de ordonanță de urgență lansat în dezbatere publică pe site-ul Ministerului de Finanțe se propune modificarea C.proc.fisc. prin clarificarea noțiunii de rea-credință si stabilirea unor elemente clare care să contureze această noțiune:
„(6) Pentru stabilirea relei-credinţe a persoanelor răspunzătoare, în sensul prezentului articol, organele fiscale pot avea în vedere următoarele elemente:
a) sustragerea, ascunderea ori risipirea patrimoniului, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea;
b) pe perioada acumulării de obligații fiscale, debitorii s-au menținut în starea de dificultate financiară, fără a solicita acordarea uneia dintre formele de înlesniri la plată în vederea redresării activității și/sau deschiderea procedurii insolvenței;
c) neîndeplinirea obligațiilor legale pe o perioadă de timp consecutivă şi/sau îndelungată, care conduce la riscul neîncasării obligațiilor fiscale la bugetul general consolidat;
d) săvârșirea de către persoana răspunzătoare a unui fapt sau act contrar prevederilor legale; e) utilizarea lichidităților financiare în alte scopuri decât pentru stingerea obligațiilor fiscale, cu excepția cazului în care acestea au fost folosite pentru cheltuielile necesare susținerii desfășurării activității.”
Conform notei de fundamentare care stă la baza proiectului de ordonanță de urgență elementele prezentate nu sunt limitative, ramânând în sarcina organului fiscal să dovedească prin orice mijloc de probă admis de lege reaua-credință, utilizând toate informațiile pe care le deține.
Instituțiile publice nu mai pot scăpa de plata cheltuielilor de judecată
Înalta Curte de Casație și Justiție, în compunerea Completului pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, a statuat că instituțiile publice pârâte nu mai pot fi exonerate de plata cheltuielilor de judecată, chiar dacă acestea sunt de acord cu anularea actelor atacate de reclamanți.
Astfel, prin Decizia nr. 21/17.10.2022 pronunțată în dosarul nr. 1525/1/2022 Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus „Admite recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi şi, în consecință, stabilește că „În interpretarea şi aplicarea unitară a dispozițiilor art. 454 din Codul procedură civilă, pârâtul nu poate fi exonerat de la plata cheltuielilor de judecată în situaţia în care obiectul acțiunii îl reprezintă un litigiu din categoria celor nesusceptibile de procedura punerii în întârziere sau un litigiu în care hotărârea nu se poate pronunţa doar pe baza recunoașterii pârâtului.
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 octombrie 2022.”
Textul de lege a cărui aplicare a dat naștere unei jurisprudențe neunitare este reprezentat de dispozițiile art. 454 C.proc.civ. potrivit cărora „Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Dispoziţiile art. 1.522 alin. (5) din Codul civil rămân aplicabile”.
Decizia nr. 21/17.10.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii are aplicabilitate în special asupra litigiilor inițiate în contradictoriu cu instituții publice având ca obiect contestarea proceselor-verbale de contravenție, contestații la executare ori anularea altor acte administrative.
Conform interpretării obligatorii date de Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere că (i) pentru inițierea unor astfel de proceduri judiciare partea interesată ar trebui să se adreseze direct instanței de judecată într-un anumit termen, fără a exista posibilitatea soluționării pe cale amiabilă a situației juridice litigioase și că (ii) pentru soluționarea situației litigioase nu prezintă neapărat relevanță recunoașterea părții adverse, ci condițiile de legalitate pe care instanța le examinează, aceste aspecte înlătură posibilitatea instituțiilor publice de a invoca cu succes dispozițiile art. 454 C.proc.civ.
În concret, în virtutea Deciziei nr. 21/17.10.2022, în ipoteza contestării unui proces-verbal de contravenție sau a contestării oricărui act administrativ, chiar dacă autoritatea emitentă recunoaște până la primul termen de judecată că actul atacat a fost emis cu nerespectarea condițiilor de legalitate, aceasta tot va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată suportate cu inițierea litigiului, constând în onorariul de avocat, taxe judiciare de timbru sau alte asemenea.
Conform dispozițiilor art. 517 alin. (4) C.proc.civ. „Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.”