Insolvența aduce o serie de modificări substanțiale  în materia efectelor obligațiilor. În acest articol  vom detalia care sunt aceste modificări și care este regimul juridic al contractelor în vigoare la data deschiderii procedurii insolvenței.

Scopul procedurii de insolvență constă, în principal, în acoperirea totală sau parțială a creanțelor care sunt înscrise la masa credală și acordarea unei șanse debitorului de a-și redresa activitatea.

Identificarea contractelor în derulare ale debitorului, stabilirea regimului juridic al acestor contracte și analizarea lor din perspectiva profitabilității părților contractante constituie elemente cheie care ar trebuie să orienteze administratorul judiciar în luarea unei decizii cu privire la soarta contractelor în derulare la data deschiderii procedurii.

Anumite contracte pot fi profitabile pentru debitorul intrat în insolvență, în timp ce altele pot fi profitabile pentru cocontractant și deopotrivă păgubitoare pentru debitor și pentru creditorii acestuia, care vor urmări obținerea grabnică a unor sume cât mai mari la masa credală.

  • Menținerea contractelor în derulare prin efectul legii

Conform art. 123 alin. (1) teza I din Legea nr. 85/2014 „Contractele în derulare se consideră menținute la data deschiderii procedurii, art. 1.417 din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, nefiind aplicabil. Orice clauze contractuale de desființare a contractelor în derulare, de decădere din beneficiul termenului, de modificare a contractului în detrimentul debitorului sau de declarare a exigibilității anticipate pentru motivul deschiderii procedurii se consideră nescrise”

Potrivit regulii generale prevăzute de art. 123 alin. (1), la data deschiderii procedurii de insolvență orice contract aflat în derulare cu debitorul se consideră menținut ope legis.

O consecință directă a dispozițiilor art. 123 alin. (1) este că, după deschiderea procedurii de insolvență, cocontractantul nu poate solicita rezilierea, rezoluțiunea sau orice cauză de desființare a contractului prin invocarea unor neexecutări contractuale care își au originea în fapte culpabile săvârșite anterior intrării debitorului în insolvență.

Scopul acestei excepții este specific procedurii insolvenței, care acordă prioritate reorganizării afacerilor debitorului în detrimentul lichidării falimentare.

Regulile speciale ale procedurii insolvenței se aplică cu prioritate în raport de dispozițiile generale de drept comun din Codul civil, astfel încât, deși debitorul este în culpă contractuală pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor, creditorul nu va putea opta pentru desființarea contractului.

  • Dreptul de opțiune al administratorului judiciar

Analiza economico-financiară realizată de administratorul judiciar cu privire la contractele în derulare ale debitorului va trebui să aibă ca finalitatea creșterea la maximum a averii debitorului.

În vederea realizării acestui deziderat, în termen de 3 luni de la data deschiderii procedurii administratorul judiciar poate să mențină sau poate să denunțe orice contract încheiat de debitor, închirierile neexpirate și alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu au fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate.

De subliniat este că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 85/2014, administatorului judiciar i se recunoaște dreptul de denunțare unilaterală a contractului chiar dacă această prerogativă nu a fost reglementată prin contractul încheiat de debitor.

Arătăm că pot fi considerate esențiale pentru activitatea debitorului și pot fi menținute de administratorul judiciar, întrucât contribuie la maximizarea averii debitorului, contractele de furnizare de utilități sau de prestare a unor servicii indispensabile continuării activității economice.

Având în vedere că până la expirarea termenului de 3 luni situația contractelor în derulare ale debitorului este una incertă pentru partenerii contractuali, dispozițiile Legii nr. 85/2014 recunosc posibilitatea cocontractantului de a solicita administratorului judiciar, înăuntrul celor 3 luni, să-și exprime poziția cu privire la menținerea sau denunțarea contractului în cauză.

În lipsa unui astfel de răspuns, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denunţat. Contractul se consideră denunţat:

a) la data expirării unui termen de 30 de zile de la recepţionarea solicitării cocontractantului privind denunţarea contractului, dacă administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu răspunde;

b) la data notificării denunţării de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar.

  • Domeniul de aplicare a dispozițiilor art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014

Sfera de aplicabilitate a dispozițiilor art. 123 alin. (1) este una generală si vizează în principiu toate contractele debitorului aflate în derulare la data deschiderii procedurii de insolvență.

Cu toate aceastea, nu intră sub incidența dispozițiilor art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014  (i) contractele financiare calificate şi operaţiunile de compensare bilaterală în baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterală și (ii) contractele care au fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate.

  • Dreptul la despăgubiri al terțului cocontractant în ipoteza denunțării contractului

În cazul denunțării contractului de către administratorul judiciar, terțului cocontractant i se recunoaște dreptul de a beneficia de repararea prejudiciului creat prin întreruperea intempestivă a relației contractuale cu debitorul.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 123 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 cocontractantul poate introduce o acțiune în despăgubiri  împotriva debitorului, actiune care va fi soluționată de către judecătorul sindic.

Suma obținută cu titlu de despăgubire va fi înscrisă la masa creadală pe o poziție privilegiată și va beneficia de ordinea de preferință prevăzută de art. 161 pct. 4 din Legea nr. 85/2014.

  • Contestarea deciziei administratorului judiciar

Dreptul de opțiune al administratorului judiciar privind menținerea sau denunțarea contractelor în derulare ale debitorului  nu este unul absolut și potestativ, ci este subordonat principiului  maximizării averii debitorului.

Întrucât exercitarea dreptului de opțiune constituie în esență o măsură a administratorului judiciar, decizia acestuia poate fi contestată în fața judecătorului sindic de către orice persoană interesată conform dispozițiilor art. 59 alin (4) din Legea nr. 85/2014.

Menținerea sau denunțarea contractelor în derulare ale debitorului constituie o decizie care trebuie luată cu prudență de către administratorul judiciar, astfel încât să urmărească ca finalitate maximizarea averii debitorului.

Având în vedere că în ipoteza denunțării cocontractantul poate obține despăgubiri pe calea acțiunii reglementate de art. 123 alin. (4), această decizie ar trebui să pună în balanță, pe de o parte, efectele patrimoniale rezultate dintr-o eventuală continuare a contractului prejudiciabil pentru debitor și, pe de altă parte, modalitatea în care patrimoniul debitorului ar fi afectat prin admiterea acțiunii în despăgubiri.