Procedura insolvenței poate fi declanșată nu doar la cererea creditorilor, ci și la inițiativa debitorului însuși, atunci când acesta constată că nu își mai poate achita datoriile exigibile cu sumele disponibile. În astfel de situații, legea oferă societății posibilitatea de a solicita deschiderea procedurii de insolvență pentru a evita agravarea situației financiare și a permite o administrare ordonată a patrimoniului.
Cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de debitor reprezintă, în esență, o măsură de protecție legală, prin care se urmărește fie reorganizarea activității, fie lichidarea controlată a bunurilor. Totodată, depunerea cererii în termenul prevăzut de lege este o obligație legală a organelor de conducere, nerespectarea acesteia putând atrage răspunderea personală a administratorilor.
Ce este insolvența ?
Art. 5 pct. 29 din Legea nr. 85/2014 definește insolvența ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile şi care se prezumă atunci când debitorul, după 60 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditor.
Insolvența este legată de lipsa lichidităților pentru plata datoriilor scadente. Astfel, ne putem imagina o situație în care, deși valoarea activelor unei companiei este mai mare decât valoarea datoriilor, totuși acea companie se află în insolvență pentru că nu mai dispune de lichidități pentru plata datoriilor.
În ce condiții se poate deschide insolvența?
Pentru a putea solicita deschiderea insolvenței, o companie trebuie să aibă o datorie certă, lichidă și exigibilă mai veche de 60 de zile și cu o valoare mai mare de 50.000 lei, iar pentru datorii salariale să aibă o valoare de cel puțin 6 salarii medii brute pe economie/salariat.
Datoria este certă atunci când are o existență neîndoielnică și este lichidă atunci când are o întindere determinată sau cel puțin determinabilă.
În plus, o altă condiție pentru deschiderea procedurii insolvenței presupune dovedirea faptului că compania nu mai are suficiente lichidități pentru acoperirea datoriilor.
Unde se depune cererea și ce documente trebuie să conțină?
Cererea de insolvență se depune la tribunalul unde compania și-a avut ultimul sediu pe o durată de cel puțin 6 luni anterior înregistrării cererii de insolvență.
Cererea va fi însoțită de o serie de documente precum dovada notificării organului fiscal, balanța contabilă pe luna anterioară înregistrării cererii, ultima situație financiară anuală, contul de profit și pierdere, lista creditorilor în care sunt indicate creanțele acestora, lista tuturor bunurilor și alte documente prevăzute expres de art. 67 din Legea nr. 85/2014.
Care sunt efectele deschiderii procedurii de insolvență
Hotărârea de deschidere a procedurii de insolvență are un caracter executoriu și produce multiple consecințe asupra activității societății în insolvență, dar cele mai importante vizează următoarele:
- din acel moment se suspendă toate procedurile de executare silită și toate acțiunile în instanță prin care se urmăresc recuperarea de creanțe împotriva societății insolvente;
- activitatea companiei se desfășoară sub controlul administratorului judiciar, care va trebui sa autorizeze orice operațiune a societății (plăți, achiziții, vânzări de marfă, bunuri, etc).
Deschiderea procedurii de insolvență la cererea debitorului este un pas legal prin care societatea își poate proteja patrimoniul și evita sancțiunile pentru întârziere. Prin solicitarea în timp util a deschiderii procedurii, organele de conducere își pot îndeplini obligațiile legale, evitând răspunderea personală și asigurând o gestionare transparentă a patrimoniului.
Dacă firma ta se confruntă cu dificultăți financiare, solicită consultanță juridică de la un avocat specializat în insolvență pentru a identifica cea mai bună soluție.
